În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române , drog este definit ca „substanţă de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant”. La rândul său, stupefiantul se defineşte ca „substanţă medicamentoasă care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică care, folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde”.
Consumul de droguri şi stupefiante reprezintă una dintre provocările cu care se confruntă umanitatea de o perioadă lungă de timp, iar efectele directe şi indirecte ale acestuia au dus la crearea unei colaborări internaţionale menite sa pună capăt, sau să diminueze acest fenomen, ce ia amploare în fiecare moment, ajungând la cote îngrijorătoare.Consumul de droguri nu ţine cont de vârstă, categorii sociale sau profesionale.
Există o categorie de droguri admise de legislaţia internaţională , vorbim aici de drogurile legale, categorie în care sunt incluse tutunul, alcoolul, cofeina şi câteva medicamente cu rol calmant. Cu alte cuvinte, autodistrugerea din cauza inhalării şi consumului de substanţe nocive organismului este posibilă şi respectând legislaţia ţării în care trăim.
În ate zone ale lumii însă, mai există un drog care se poate consuma legal cu scopuri medicale sau recreative: cannabisul.În ceea ce priveşte clasificarea cannabisului, acesta se încadrează la categoria droguri, definită mai sus, deoarece nu creează dependeţă fizică în urma consumului constant.
Substanţa chimică activă responsabilă pentru efectele drogului se numeşte delta-9-tetrahidrocannabinolul, abreviat de obicei THC.Substanţa există, în diferite concentraţii în diverse parţi ale plantei şi în diferite variante botanice ale speciei. Planta poate conţine între 0,5 şi 30 procente de THC, iar raşina poate ajunge la o concentraţie de 10%, sau chiar mai mult.
Istoric
De-a lungul timpului, planta de marijuana a fost folosită în diferite culturi pentru schimbarea stării de spirit şi a percepţiei pentru a atinge o treaptă mai înaltă de conştientizare. Herodot (apud Edwards, 2006, 175) descria în anul 450 î.e.n. modul cum era consumată cânepa de către sciţi:
„Când sciţii obţin seminţele acestui Kannabis, le aruncă în foc pe pietre înroşite. Seminţele ard asemenea tămâii, degajând mai mult fum decât orice baie de aburi grecească. Ei inhalează fumul şi încep să delireze”.
În ciuda prohibiţiei din SUA, odată cu promulgarea „Marijuana Tax Act” din 1937, produsele pe bază de cannabis au devenit cele mai utilizate droguri în lumea occidentală. În 1961, prin Convenţia Unică a Naţiunilor Unite asupra Drogurilor, 54 de state americane au adoptat măsurile de prevenire şi combatere a consumului şi traficului de marijuana.
Prohibiţia din 1937 însă, a dus la creşterea ratei de consum a mai multor droguri. Maijuana a devenit un drog popular, mai ales în rândul mexicanilor şi al cântăreţilor negri de jazz. Campaniile de descurajare a consumului şi urmărire penală au dus la crearea unui război foarte costisitor şi interminabil. Sumele alocate acestui război s-au ridicat în fiecare an, ajungând la zeci de milioane de dolari în fiecare an.
Indicaţii terapeutice
Medicii antici foloseau planta de Cannabis sativa cu scop curativ, cu scopuri terapeutice în tratarea mai multor tipuri de boli, din care menţionăm: probleme gastrointestinale, insomnii, dureri de cap, hemoragii infecţioase, greaţă, scăderi de greutate, lipsa poftei de mâncare,glaucom, cancer, hepatită, SIDA, epilepsie, scleroză, spasme musculare, migrene, artrită,depresie, stres posttraumatic, hiperactivitate,sindrom premenstrual, hipertensiune, astm, constipare.
Interesul terapeutic pentru cannabis a crescut începând cu anul 1842, când dr. William O’Shaugnessy, chirurg cu o vastă experienţă profesională acumulată în India, a publicat un raport favorabil în privinţa utilizării medicale a drogului (Edwards, 2006, 193). Motivul pentru care însă drogul nu s-a bucurat de o foarte mare popularitate a fost reprezentat de faptul că s-au întâmpinat dificultăţi în vederea obţinerii unui produs standardizat şi parţial , din cauza efectelor secundare , sau pentru faptul că nu au fost foarte mulţi doctori care să îl considere util în practicile medicinale.
Pentru a decide dacă un drog poate fi folosit pentru consum terapeutic, agenţiile naţionale responsabile cu controlarea şi aprobarea medicamentelor stabilesc prin teste riguroase efectele benefice şi nocive ale medicamentului. Valoarea medicală a cannabisului însă este greu de separat de dezbaterea în jurul consumui recreativ al acestui drog.
Consecinţele nocive ale consumului de cannabis
Pe termen scurt, efectele produse de consumul produselor pe bază de cannabis nu sunt grave şi nici foarte puternice, ele depinzând de o serie de factori: cantitatea utilizată, vârsta utilizatorului, modul de administrare, starea psihologică, scopul utilizării, anturajul în cadrul căruia este consumat etc.
Consecinţele de natură psihică ale consumului de cannabis se manifestă pe termen scurt şi sunt de intensitate redusă, fiind vorba de atacuri de panică, paranoia şi apariţia unor simptome psihotice pasagere de anxietate şi depresive. Potrivit unor studii recente consumul de marijuana creşte cu până la 40% riscul unei persoane de a dezvolta o boală mintală. Astfel, cu cât consumul devine mai frecvent, cu atât riscul îmbolnăvirii creşte, în ciuda cercetărilor precedente care susţineau ca marijuana nu afectează sănătatea. De altfel, s-a mai demonstrat că recidiva unor afecţiuni psihice grave, precum schizofrenia, este favorizată de consumul frecvent al drogului.
De asemenea, riscurile de cancer sunt la fel de mari ca şi în cazul consumului de tutun, fumul de cannabis fiind cu aproximativ 50 % mai încărcat cu substanţe cancerigene decât fumul de tutun. Dar existenţa a mai pţine cazuri de fumători cronici de cannabis duce fundamentarea teoriilor pe studii de caz de o amploare relativ redusă.
În ceea ce priveşte consumul de marijuana şi accidentele rutiere, s- adovedit că un şofer care a consumat în prealabil îşi poate măsura capacitatea de a evita accidentele rutiere, cele mai multe cazuri în care au fost sesizaţi de poliţie a fost din cauza faptului că aveau viteză prea mică, spre deosebire de şoferul care a consumat alcool, care nu este capabil să-şi corecteze tendinţa de amplificare a timpului de reacţie, indusă de consumul de alcool (Edwards, 2006, 192).
Marijuana legală
În Olanda, cannabisul este o substanţă a cărei producţie şi posesie este controlată, pentru consumul personal, fiind considerată o infracţiune „mai puţin” infracţională. Cultivarea plantei este ilegală, dar cum se aporivizionează coffe shop-urile( cafenelele autorizate pentru comercializare) se investighează foarte rar, deşi este clar că vând cannabis provenit din ţări de unde acesta este ilegal. Teoretic, coffe shop-urile sunt ilegale, deşi în plină dezvoltare.
Ministerul de Justiţie Olandez a aplicat o politică de toleranţă şi admitere a unor droguri considerate „uşoare”, exemplificând un set de situaţii în care nu se judecă inculpaţii.
Cu toate acestea, există zone în Olanda unde toleranţa faţă de droguri, fie ele şi uşăore, este zero.În ciuda luptei Guvernului olandez împotriva traficului de droguri, Olanda continuă să fie un important punct de tranzit în intrarea drogurilor în Europa, distribuitor de cannabis, cocaină, heroină, amfetamină şi alte droguri sintetice şi consumator mediu de droguri ilicite.
Numărul de consumatori de droguri tari este de 25 000 până la 28 000, media de vârstă fiind de 38 de ani. Numărul s-a mai stabilizat în ultimii ani, iar morţile cauzate de consumul de droguri este cel mai mic din Europa.
Statisticile arată că în Olanda, 9,7% din tineri consumă droguri uşoare o dată pe lună, spre deosebire de 10,9% în Italia, 9,9% în Germania, 15,8% în Regatul Unit şi 16,4% în Spania , însă mai mult faţă de Suedia , Finlanda sau Grecia, unde statisticile arată doar un număr de 3 %.
Cu toate acestea, presiunea International Narcotics Control Board , care critică în raportul anual şi alte guverne ca cel canadian, australian sau britanic pentru folosirea cannabisului în scop medicinal, crearea camerelor de injectare şi pentru considerarea cannabisului ca drog uşor, a dus la închiderea multo coffe shop-uri în ultimii 10 ani, şi până în 2009 se preconizează închiderea a încă 27 astfel de locaţii.
Cindy Fazey, former principal al Demand Reduction United Nations Drug Control Programme şi profesor de politică internaţională a drogurilor la Universitatea din Liverpool, cere restricţionarea folosirii substanţelor extrase din cannabis în scopuri ştiinţifice sau medicale , declarând în Raportul său intitulat The Mechanics and Dynamics of the UN System for International Drug Control:
„Many countries have now decided not to use the full weight of criminal sanctions against people who are in possession of drugs that are for their personal consumption. The Conventions say that there must be an offence under domestic criminal law, it does not say that the law has to be enforced, or that when it is what sanctions should apply(...). Despite such grey areas latitude is by no means unlimited. The centrality of the principle of limiting narcotic and psychotropic drugs for medical and scientific purposes leaves no room for the legal possibility of recreational use(...). Nations may currently be pushing the boundaries of the international system, but the pursuit of any action to formally legalize non-medical and non-scientific drug use would require either treaty revision or a complete or partial withdrawal from the current regime.”
Cum devii fumător de marijuana – Howard Becker
Howard Becker(1953) , sociolog american, a realizat un studiu prin care a dorit să observe dacă consumul de marijuana poate fi explicat ca fiind o predispoziţie comportamentală, influenţat de teoriile anterioare conform căreia comportamentul consumului de droguri se învaţă. În cadrul consumului de marijuana ca şi comportament deviant, se bazează pe premisa că prezenţa acestui tip de comportament porneşte de la anumite trăsături definitorii care îl motivează pe individ de a se angaja în respectivul comportament.
Din punct de vedere social, comportamentul este determinat de circumstanţe sociale în care individul dobândeşte şi îşi asuma comportamentul, învăţând efectele cauzate de consumul drogului, şi ajungând la pecepţia de „plăcut” sau „neplăcut”.
În analiza explicativă, Becker ţine cont de faptul că marijuana nu creează dependenţă, spre deosebire de opiacee sau alcool, de aceea cel mai frecvent pattern este utilizarea cu scop recreaţional.
Interogând 50 de indivizi, cu accentul pus pe istoria acestora în consumul drogului, se pot distinge trei etape, pe care un novice trebuie să le parcurgă pentru a ajunge consumator frecvent de marijuana.
Prima etapă constă în învăţarea tehnicii de fumat. Dacă tehnica nu este învăţată bine, atunci novicele nu va ajunge la starea de „high”. Dacă nu se va întâmpla nimic, există posibilitatea ca individul să nu dezvolte conceptul de utilizarea a drogului pentru plăcere şi nu va continua să îl folosească.
După învăţarea tehnicii invidividul învaţă să recunoască efectele şi să facă conexiunea lor cu drogul, explicându-şi noţiunea de „high”. Recunoaşterea efectelor drogului are rol în păstrarea abilităţii de a percepe drogul ca fiind „plăcut”,pentu a continua consumul.
Al treilea pas este modul în care individul se bucură de efecte. Deoarece senzaţiile produse de drog nu sunt întotdeauna plăcute, efectele îl pot determina pe novice să nu îl ai consume pe viitor.
Toate cele trei etape sunt învăţate, consideră Becker, în cadrul grupului. Individul nu va reuşi să ajungă la starea de „high” dacă nu învaţă treptat tehnica, să recunoască efectele şi să se le considere „plăcute”.
Legală sau ilegală?
Întrebarea contextuală se referă la legalitatea sau ilegalitatea cannabisului. Deşi în numeroase zone ale lumii s-a militat şi încă se mai menţin protestele cu scopul legalizării maijuanei, aceasta va rămâne un drog considerat periculos iar statutul său de ilegal va continua să se păstreze.
Din punct de vedere al infracţionalităţii , atitudinea tipică a fumătorilor de marijuana nu este una criminală, infracţiunile principale fiind de deţinere şi trafic. Deşi comportament deviant, consumul de marjuana nu constituie o cauză în săvârşiri de infracţiuni cu tentă criminală, bazate pe violenţă.
Conform definiţiei comportamentului deviant, consumul de marijuana pune în pericol valorile fundamentale ale societăţii, prin îndepărtarea semnificativă a consumatorilor de la normele sociale, morale şi legale ale societăţii, reflectând o stare conflictuală a individului cu mediul social căruia aparţine. Un astfel de comportament este determinat de anumiţi factori: caracteristici ereditare ale personalităţii, conform teoriei lui Howard Becker, care îl predispun pe individ la săvârşirea infracţiunii, precum şi caracteristici dobândite din cadrul mediului social în care a crescut , a fost educat, sau la care s-a adaptat.
Consecinţele sociale ale unui astfel de comportament sunt precedate de socializarea inadecvată în grupurile primare sau învăţarea comportamentului deviant. Reducerea contactelor cu mediile considerate deviante este cel mai greu lucru de realizat. Lupta autorităţilor cu acest tip de infracţionalitate poate avea succes prin crearea unei structuri de ocazii legitime pentru realizarea scopurilor societale.
Traseul în timp al consumului de marijuana ne dezvăluie că legalitatea a alternat în funcţie de perioada istorică şi de zona geografică. Astăzi prohibiţia este valabilă pe tot Globul, excepţie facând zone unde este legală pentru utilizări medicale, ca în 12 state ale SUA sau legală cu scop recreativ, ca în Olanda, sau zone unde se cultivă şi unde „se închid ochii”, precum ţări din America Latină, importante „porţi” de trafic cu restul lumii.
Războiul împotriva marijuanei ţine de un timp considerabil, însă rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Traficul se desfăşoară încă, deşi capturi impresionante sunt făcute periodic.
Argumente pro şi contra ne bombardează zilnic, în campaniile antidrog, prin media, sau chiar ştiinţifice. Ca şi comparaţie, dacă în România legislaţia pedepseşte deţinerea unei cantităţi de droguri, în Olanda se promovează o „instigare” la consum, peste tot existând diverse materiale promoţionale cu şi despre marijuana, care îndeamnă la consum.
Până când întreaga lume se va pune de acord sau nu asupra beneficiilor medicale ale plantei de marijuana, controlul asupra consumului, legal sau ilegal, trebuie să existe în continuare.Tentaţia „primei încercări” a adolescentului este o etapă care, prin informare corectă, poate fi depăşită.
Legalizarea acestui drog pentru adulţi ar creşte riscul consumului de către minori, aşa cum s-a întâmplat în statele americane în care marijuana se apropie de statutul de legală.
Subiect de dezbatere controversat pentru numeroşi doctori, politicieni, oameni de ştiinţă sau simpli utilizatori, consumul de marijuana rămâne pentru o mare parte a Globului un comportament deviant ce trebuie ţinut sub control , datorită implicaţiilor sociale pe care le are, împărţind lumea în două tabere.
Cei ce sunt pentru libertatea consumului de cannabis consideră că nu există un argument solid pentru care acesta ar trebui să fie ilegal, considerând că individul ar trebui să fie liber să aleagă, guvernul trebuind doar să pună limite dacă acesta pune în pericol societatea prin tipul de comportament adoptat, sau propria persoană. De asemenea se consideră că banii cheltuiţi pe războiul împotriva drogurilor şi în special împotriva marijuanei, 10 – 14 miliarde de dolari în SUA numai în 2005, ar trebui să fie cheltuiţi pentru a împiedica lucruri cu adevărat grave, pacifismul consumatorilor fiind folosit ca argument. Prohibiţia drogului va continua să intrige în special adolescenţii, o bună educaţie şi informare fiind metode mai bune în lupta împotriva drogurilor.
În ceea ce priveşte criminalitatea, terorismul şi ordinea socială, experţi ca Andreas von Bulow şi Milton Friedman sunt de părere că aproape fiecare act de terorim este fondat pe consumul de droguri ilegale, dar nu sunt de acord că prohibiţia poate reduce aceste fenomene.De fapt, prohibiţia protejează activităţile desfăşurate în cartelurile de droguri, întrucât de păstrează distribuţia pe piaţa neagră şi crează riscuri de a se ajunge la o contrabandă profitabilă, în defavoarea economiei mondiale.
În ciuda afirmaţiilor din campaniile antidrog din toată lumea, conform căreia cannabisul ar fi primul pas ce duce inevitabil spre consumul cronic de heroină, afimaţia se dovedeşte a fi falsă (Edwards, 2006, 192).Cu toate acestea, faptul că asocierea statistică implică existenţa unor legături cauzale reale, probabil nu va fi acceptat de cei mai mulţi cercetători.
Bibliografie
Becker, Howard –„Becoming a Marihuana User,” American Journal of Sociology, LIX (November, 1953) pp. 235–42
Edwards, Griffith –„Drogurile – o tentaţie ucigaşă”,2006, Piteşti, Ed. Paralela 45
.jpg)
.jpg){kind=link}