"Peste tot pe unde merg imi este aproape imposibil sa nu dau peste cate o pereche de indragostiti, care isi fac planuri impreuna, pretind ca si-au gasit menirea in viata, si se casatoresc... ma intalnesc cu ei dupa un timp, ca sa ii gasesc total schimbati, imbatraniti , ingrijorati, nefericiti si greu de readus cu picioarele pe pamant. Si mi se pare ca mi se intamlpla deja prea des.
Sunt anumite lucruri care mi-au dat motive bune de a fi sceptica. De ce nu as fi, cand mi se demonstreaza ca toti urmeaza acelasi scenariu trist. Pentru vointa cui sa suferi si sa te distrugi o viata.
Singuratatea mi se pare cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Si ma voi binecuvanta cu ea mult timp. Nevoia pe care o simt e doar o ispita inutila.Ispita de a nu face ceva pentru tine, mai mult decat oferta banala a ciclului vietii.
Orice gest iesit din comun, care pare sa-ti transmita ceva, orice privire fulgeratoare ce te patrunde, ori ce atingere electrizanta, totul e apa de ploaie. Apar si dispar....
Bucura-te ca esti singura. Nu trebuie sa traiesti sub iluzia ca apartii altcuiva decat tie.
Vrei.Poti.Faci. Si zambesti tot timpul.Pentru ca iti place sa traiesti asa. Lucruri complicate, numai pentru ca vor ele sa fie. Simple pentru tine.Complicate pentru ei.
Nu exista nimic satisfacator. Inspiri previzibilul lor. Expiri dezamagire.
Iti mai trece prin gand: si daca?......nu mai tii minte cand ai rostit ultima data 'daca'. Din ce in ce mai rar, dar te irita. Iti dai argumente ca tu nu ai intrebari.Ai doar raspunsuri. Ale tale.Pentru ca sunt reale.
Asta e starea primordiala. Restul s-a nascut din slabiciune. Pretul platit fara a cunoaste cui. Unuia care stie, dar din sentimente asemenea, nu ti le spune ;)"
veni, vidi, vici. Oare nu toti gandim la fel? nu? Cautati mai adanc!
No comments:
Post a Comment