Dragos Stavaroiu Photography

Wednesday, March 18, 2009

Violenta impotriva femeii

Violenţa la adresa femeilor nu este strict legată de o anumită cultură, regiune, ţară sau un anumit grup de femei din cadrul unei societăţi. Cauzele violenţei la adresa femeilor îşi au originea în relaţii de putere inegale între bărbaţi şi femei de-a lungul istoriei, şi discriminarea constantă a femeilor. „Violenţa împotriva femeilor şi a fetelor continuă netulburată pe ficare continent, în fiecare ţară şi cultură. Are un efect devastator asupra vieţii femeilor, asupra familiilor lor şi asupra societăţii în ansamblu. Majoritatea societăţilor interzic asemenea violenţă – totuşi realitatea este ca prea adesea ascunsă sau trecută cu vederea.” 
Violenţa în familie este un fenomen destul de des întâlnit, în special în mediul tradiţional rural, unde predomină mentalitatea conservatoare.Aceasta nu lipseşte însă nici în medii mai înalte, dar este ascunsă în spatele ruşinii, al discreţiei sau al dorinţei de a păstra o imagine publică decentă.
Proporţie egală între sat şi oraş
„....Zilnic, în spitalele ieşene se internează, în medie, câte 4 – 5 femei bătute de soţii lor.
Proporţia dintre cele din mediul urban şi mediul ural este cam egală, ceea ce arată că femeile sunt bătute şi la sate şi la oraşe, chit că se spune că educaţia este mult mai răspândită printre cei de la oraş. Aceste femei sunt din categoria celor care, în urma loviturilor primite, au probleme grave de sănătate: coaste rupte, fracturi de membre, traumatisme craniene sau leziuni ale organelor interne. Dincolo de imaginea acestor femei suferinde de pe patul de spital, multe dintre femeile agresate preferă să „ dosească” suferinţa fizică şi să se îngrijească singure acasă, de ruşine că ar putea intra în” gura târgului”.
Aşa se face că aceste femei, fie că este o simplă ţărancă sau o simplă mncitoare, fie că este profesoară universitară, sunt adeptele zicalei rufele murdare se spală în familie.” 
Violenţa împotriva femeii se manifestă în general pe trei mari planuri:direct, structural şi cultural, aflate în strânsă legătură şi interdependenţă . Cazurile de violenţă directă sunt cele mai uşor observabile, implicând în general manifestări fizice, vizibile. Deşi urmele violenţei fizice dispar în timp, urmările pe plan psihologic determină traume emoţionale şi izolarea socială a femeii abuzate.
Violul , prostituţia şi traficul de femei sunt principalele manifestărie de violenţă directă asupra femeii, implicând şi forme de violenţă structurală, ca activităţi organizate, cât şi culturală, ca şi comercializare a actului sexual, în cazul prostituţiei şi al traficului de persoane.
Violenţa structurală împotriva femeii este mai dificil de recunoscut, având ca sursă inegalitatea de gen în sistemele sociale, politice şi economice ale societăţii. Marginalizarea civică în viaţa politică şi în participarea publică a femeilor duc la crearea unor politici economice defavorabile femeilor, având consecinţe de izolare a lor în profesii fără o remunerare satisfăcătoare şi în profesii cu prestigiu social mai scăzut.
Violenţa culturală se exprimă prin infiltrarea violenţei în aspecte ale culturii (muzică, televiziune) şi promovarea ideii de inferioritate a femeii, legitimând violenţa directă şi structurală, prin limbaj, gândire patriarhală promovată de religie şi chiar cultură literară.
În cartea „Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a sec. Al XVIII-lea” , autoarea Constanţa Ghiţulescu – Vintilă, relevă moştenirea poporului român în ceea ce priveşte mentalitatea familială, care , din păcate, în anumite aspecte a rămas neschimbată. Astfel, în cazul în care femeia era abuzată fizic de către soţul ei, acesta primea doar o mustrare şi sfătuire din partea preotului, care avea un rol cociliator, iar în caz invers, dacă femeia ridica mâna asupra bărbatului , divorţul se aproba fără probleme.
Este un fapt cunoscut că femeile tind să nu considere anumite comportamente în familie drept violente în cazul în care acestea par mai puţin serioase. De aceea este important să vedem în ce măsură femeile definesc tipurile de comportament în cadrul familiei ca violenţă împotriva lor. 
Lipsa banilor este menţionată ca fiind principala sursă a problemelor de către aproape două treimi din acele femei care au recunoscut că au avut probleme în relaţiile lor. Alte surse ale problemelor într-o relaţie sunt comportamentul copiilor (13%), consumul de alcool (8%), neglijarea familiei (7%), intervenţia părinţilor în viaţa de cuplu (8%) şi infidelitatea /gelozia (6%). 
Concluzia care reiese din această statistică este că violenţa asupra femeii este mai ales răspândită în familii caracterizate de sărăcie şi inegalitate între membri.

  

În cele mai multe cazuri, femeia abuzată se încadrează într-un profil psihologic predominat de trăsături de interiorizare a sentimentelor, de responsabilitate a agresiunii partenerului, stimă de sine scăzută, definirea de sine în raport cu partenerul , slujba, copiii,teamă de a rămâne singură, percepţii distorsionate despre siguranţă. 
Conform C. Bunch(1997) , implicaţiile violenţei împotriva femeilor se rezumă la patru direcţii principale: afectarea generaţiilor viitoare, prin predispunerea copiilor la repetarea comportamentului agresiv în cadrul propriilor familii, agravarea problemelor sociale prin tolerarea violenţei domestice (ex: copiii străzii, prostituţie, trafic de persoane), degradarea sănătăţii publice şi afectarea dezvoltării publice şi a productivităţii societăţilor, prin necontribuirea femeilor la viaţa socială, consecinţă a inhibării din cauză violenţei.
Costurile violenţei împotriva femeilor sunt extrem de ridicate. Acestea includ costurile directe ale serviciilor pentru tratarea şi sprijinirea femeilor abuzate şi a copiilor lor şi aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi. Costurile indirecte includ pierderea serviciului şi a productivităţii, la care se adaugă suferinţa fizică.


Pedepsirea abuzurilor individuale conform legislaţiei, nu este din păcate suficientă pentru oprirea violenţei împotriva femeilor. În scopul acesta punerea în discuţie a stereotipurilor culturale potrivit cărora femeile sunt inferioare bărbaţilor şi schimbarea structurilor sociale care au dus la instituţionalizarea aceste forme de violenţă este absolut vitală. 
S-a făcut un progres semnificativ în stabilirea unor norme şi standarde internaţionale. Instrumentele legale şi de politici publice la nivel internaţional şi regional au calrificat obligaţiile ţărilor în eradicare şi pedepsirea violenţei împotriva femeilor. Totuşi, statele nu reuşesc să îndeplinească cerinţele cadrului legal şi de politici publice de la nivel internaţional. 

Bibliografie

1. Simona – Gabriela , „Violenţa în familie prezentată în presa din România”, Ed. Lumen, Iaşi, 2006
2. Curic, Ina şi Văetişi, Lorena, „ Inegalitatea de gen: violenţa invizibilă”, Ed. Eikon, Cluj Napoca, 2005
3. Ghiţulescu – Vintilă, Constanţa, „În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a sec. Al XVIII-lea”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004
4. Incidenţa violenţei domestice împotriva femeilor în Bucureşti, http://www.gallup.ro
5. http://www.onuinfo.ro, Centrul de Informare ONU pentru România.
6. Stupu, Bianca, „Nu te lăsa bătută! Violenţa în familie: coşmarul ca mod de viaţă”, Ed. Coreus Grup, Constanţa, 2004.
7. Lipovetsky, Gilles, „A treia femeie”, Ed. Univers, Bucureşti, 2000.

2 comments:

A lu' Năstase said...

aoleuuuuuuuuuu cata carnatul ai putut scrie...:))))

Trinity Nu Exista said...

Si e putin....