CRIMINALITATE TRANSFRONTALIERĂ - CRIMA ORGANIZATĂ ÎN EUROPA

În ultimul deceniu, numărul grupărilor şi organizaţiilor internaţionale criminale este in continuă creştere.
Prin crimă organizată, în accepţiunea proiectului de lege promovat în Parlament, se înţelege: “activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există raporturi ierarhice ori personale, care permit acestora să se îmbogaţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale interne sau străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenţei ori coruperii, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie infiltrarea in economia reală.“
După Interpol, grupările de crimă organizată sunt structurate astfel:Mafia, cu structuri ierarhice şi norme interne, organizaţii profesionale specializate pe o anumită activitate, organizaţii criminale constituite pe criterii etnice şi organizaţii teroriste internaţionale.
Astfel de grupuri de infractori sunt structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale conspirate, având drept scop principal obţinerea de profituri la cote ridicate, ămbogăţire considerabilă.
Formele de manifestare ale grupărilor de crimă organizată sunt diversificate de la zi la zi, implicând: folosirea violenţei, şantajul, excrocarea forţei de muncă, traficul de droguri, jocruile de noroc, camătă,răpirea de persoane, prostituţia, contrafacerea şi plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialităţilor publice şi au un caracter secret şi bine organizat.
Criminalitatea fiscală, drogurile şi contrabanda şi traficul de persoane sunt principalele trei forme de crimă organizată care reprezintă o ameninţare la adresa democraţiei din Europa de astăzi, declară Consiliul Europei într-un nou raport.
Crima organizată rămâne probabil o preocupare prioritară a societăţilor europene în viitorul previzibil, a avertizat în această săptămână Consiliul Europei (CoE). Criminalitatea fiscală, drogurile şi contrabanda şi traficul de persoane sunt principalele trei pieţe criminale care reprezintă o ameninţare majoră la adresa celei mai mari părţi a Europei, a declarat organismul format din 46 de naţiuni în raportul său anual asupra situaţiei crimei organizate din statele membre în cursul anului 2004.
"Crima organizată … subminează obiectivele noastre europene fundamentale, inclusiv supremaţia legii, democraţia şi drepturile omului", a declarat Alexander Seger, unul din autorii raportului, citat de Radio Europa Liberă /Radio Libertatea .
Criminalitatea fiscală, inclusiv frauda şi corupţia, reprezintă acum o mare parte din cazurile de crimă organizată detectate în numeroase ţări de pe continent, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economică sau prosperitate, a afirmat CoE. În ţări precum Belgia, Bulgaria, Olanda şi Slovacia, criminalitatea economică este principala activitate a cel puţin un sfert din grupurile şi reţelele de crimă organizată. În Estonia, Moldova şi Serbia-Muntenegru, aceasta este principala categorie de cazuri de crimă organizată înregistrate, menţiona studiul de 191 de pagini.
Potrivit experţilor CoE, în prezent, Europa este poate cea mai profitabilă piaţă din lume din punct de vedere al producţiei şi traficului de droguri, acestea din urmă fiind considerate a fi cea mai importantă activitate a grupurilor şi reţelelor de crimă organizată din aproximativ o treime din statele membre ale organizaţiei.
Temerile că UE va fi expusă unei criminalităţi sporite din partea nou-veniţilor au alimentat multe din dezbaterile asupra extinderii Uniunii către est, a declarat Seger pentru RFE/RL, menţionând că lucrurile nu s-au petrecut aşa.
"De fapt, lucrurile merg în ambele sensuri", a afirmat el. "Cred că o mare parte din criminalitatea din Europa de Est nu ar fi posibilă dacă [criminalii nu ar putea] accesa sectorul financiar din Europa de Vest şi acest lucru este în mod special valabil pentru spălarea de bani".
Raportul CoE avertizează de asemenea că membrii crimei organizate utilizează tot mai mult calculatoarele pentru a-şi facilita activităţile. Acesta oferă o analiză detaliată a diferitelor forme de criminalitate informaţională, legăturile acesteia cu crima organizată şi cu terorismul şi impactul asupra societăţilor. 
Traficul de droguri
În 2004, la nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai multe instrumente destinate contracarării traficului de droguri. Decizia-cadru a Consiliului din 25 octombrie 2004 a stabilit dispoziţiile minime privind elementele constitutive ale infracţiunilor şi pedepsele din domeniul traficului ilicit de droguri şi constituie un instrument de importanţă cheie în abordarea traficului de droguri prin stabilirea unor pedepse minime pentru aceste infracţiuni în statele membre.
În decembrie 2004, Consiliul a ajuns la un acord asupra unei decizii a Consiliului privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul substanţelor psihoactive noi. Această decizie asigură un cadru pentru schimbul eficient de informaţii privind substanţele psihotrope noi, precum şi un mecanism de control al acestora la nivelul Uniunii Europene.
Consiliul a adoptat la 30 martie 2004 o recomandare privind liniile directoare pentru prelevarea de probe din drogurile confiscate. Aceasta recomandă introducerea de către statele membre, în cazurile în care nu există deja, a unui sistem de prelevare de probe în conformitate cu liniile directoare acceptate la nivel internaţional. Consiliul a adoptat de asemenea o Rezoluţie privind canabisul şi un raport privind evoluţia punerii în aplicare a planurilor de reducere a cererii şi ofertei de droguri şi a ofertei de droguri sintetice. 
În Europa, heroina se găseşte sub două forme de import: heroina brună obişnuită (forma sa chimică de bază) şi heroina albă (sub formă de sare) care este mai rar întâlnită şi, de obicei, mai scumpă, provenind de obicei din Asia de Sud-Est. Pe lângă heroina importată, unele droguri pe bază de opiacee sunt produse în Uniunea Europeană, dar fabricarea este în esenţă limitată la producerea pe scară redusă a preparatelor „de casă” din mac opiaceu (ex. tulpini de mac opiaceu, concentrat de mac opiaceu obţinut din tulpini sau capsule zdrobite de mac) într-o serie de state din estul Uniunii Europene, cum ar fi Lituania, unde piaţa de tulpini de mac opiaceu şi concentrat de mac opiaceu din tulpini pare să se fi stabilizat, precum şi Polonia, unde se pare că producţia de „heroină poloneză” este în descreştere.
Heroina consumată în Europa este, în principal, produsă în Afganistan, care rămâne liderul mondial în aprovizionarea cu opiu ilicit, iar în 2005 a contribuit în proporţie de 89 % din producţia globală de opiu ilicit, urmat de Myanmar (în proporţie de 7 %.). Producţia globală de opiu a rămas relativ stabilă între 1999 şi 2004, cu excepţia anului 2001, când interdicţia impusă de regimul taliban asupra cultivării macilor pentru opiu în Afganistan a determinat o scădere dramatică, dar de scurtă durată, a acesteia; se estimează că aproximativ 4 670 de tone au fost produse în 2005, o scădere de 4 % în comparaţie cu 2004 . Potenţialul global de producţie a heroinei a fost estimat la 472 tone în 2005 (495 tone în 2004) .
Heroina pătrunde în Europa pe două rute principale de trafic. Ruta tradiţională balcanică continuă să joace un rol crucial în contrabanda cu heroină. După tranzitul prin Pakistan, Iran şi Turcia, ruta se desparte într-un traseu sudic, prin Grecia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM), Albania, Italia, Serbia, Muntenegru şi Bosnia–Herţegovina, şi un traseu nordic, prin Bulgaria, România, Ungaria, Austria, Germania şi Ţările de Jos, acesta din urmă operând ca centru de distribuţie secundară pentru celelalte ţări ale Europei de Vest. Capturile de heroină din 2004 sugerează că traseul sudic a câştigat în prezent aceeaşi importanţă ca cel nordic în termeni de volum de contrabandă realizat . De la mijlocul anilor 1990, contrabanda cu heroină în Europa s a realizat tot mai mult (însă la un nivel mai redus decât pe rutele balcanice) pe „drumul mătăsii”, prin Asia Centrală (în special, Turkmenistan, Tadjikistan, Kîrgîzstan şi Uzbekistan), Marea Caspică şi Federaţia Rusă, Belarus sau Ucraina, către Estonia, Letonia, unele ţări nordice şi Germania (rapoartele naţionale Reitox, 2005). Deşi aceste rute sunt cele mai importante, ţări din Peninsula Arabă (Oman, Emiratele Arabe Unite) au devenit locuri de tranzit pentru heroina expediată din Asia de Sud şi de Sud-Vest şi destinată Europei. . Pe lângă acestea, heroina destinată Europei (şi Americii de Nord) a fost capturată în 2004 în Africa de Est şi de Vest, în Caraibe, precum şi în America Centrală şi de Sud.
Potrivit raportului Comitetului Internaţional de Control pentru droguri pentru anul trecut, Republica Moldova este una din principalele ţări care distribuie substanţe narcotice în Europa, informează BASA-press.
Republica Moldova ocupă un loc de tranziţie în traficul de droguri, situându-se în schimb printre principalele ţări distribuitoare de stupefiante, alături de Cehia, Slovacia şi Letonia.
Raportul mentionează o creştere, în anul trecut, a numărului de laboratoare clandestine de preparare a heroinei în Republica Moldova şi Federaţia Rusă, o mare parte dintre acestea fiind însă depistate şi lichidate.Cele mai mari cantităţi de heroină au fost depistate in Italia, Franţa, Germania şi Federaţia Rusă, precizeaza raportul, care menţionează şi "o tendinţă de creştere a consumului de metamfetamine”.Potrivit Ministerului de Interne (MAI) din Moldova, cetăţenii moldoveni implicaţi în traficul de droguri sunt persoane care au muncit in străinătate şi care, după ce au constatat cererea mare de stupefiante, au revenit în ţară şi s-au implicat in "industria de producere şi transport" a drogurilor. Seminţele pentru plante care servesc drept materie primă în prepararea narcoticelor sunt aduse prin intermediul unor filiere din Federaţia Rusă şi Ucraina.
In jur de trei mii de infracţiuni legate de droguri au fost depistate anul trecut, iar peste 20 de grupări, specializate in producerea şi comercializarea stupefiantelor, au fost anihilate. 
Albania - una dintre cele mai sărace ţări din Europa, considerată o placă turnantă pentru traficul de stupefiante - constituie "principalul furnizor de marijuana de pe continent", potrivit unui raport al ONU, publicat anul trecut la Viena. Chiar dacă autorităţile locale afirmă că distrug anual între 70.000 si 100.000 de plante de marijuana, experţii poliţiei internaţionale estimează că producţia locală de canabis ar fi cuprinsă între 100 şi 150 de tone anual. 

Criminalitatea informatică şi fiscală

Criminalitatea economico-financiară, în general, este mai greu de identificat şi probat, fiind mult mai complexă decât alte forme criminale tradiţionale iar efectele sale, deşi deosebit de grave din punct de vedere al prejudiciilor cauzate şi numărul mare de persoane (fizice ori juridice) afectate, sunt mai puţin vizibile imediat, de regulă, propagându-se într-o perioadă de timp îndelungat. Datorită faptului că rezultatul infracţiunilor economico-financiare nu
este întotdeauna spectaculos prin imagine (faţă de omor, trafic de droguri ş.a.),astfel de fapte sunt mai puţin mediatizate.
Frauda informatică sau cybercriminalitatea face parte din aşa-zisa criminalitate legată de tehnologia de vârf. Evoluţia rapidă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi
influenţa lor crescândă asupra vieţii cotidiene a unui număr mare de persoane, au creat posibilităţi enorme în ceea ce priveşte activitatea criminală. Diversele studii în domeniul criminalităţii prevăd faptul că cybercriminalitatea va fi una din „principalele sfidări” căreia instituţiile aflate în luptă cu criminalitatea vor trebui să-i facă faţă în anii următori.
Preîntâmpinarea comiterii fraudelor informatice, precum şi descoperirea autorilor care au comis astfel de fapte nu sunt uşor de realizat. Protejarea sistemelor informatice este încă departe de a fi eficientă, apariţia unor sisteme de protecţie performante nefăcând decât să întârzie acţiunile acestor „cyber criminals”, pentru care orice măsură de protecţie reprezintă o nouă provocare.
Într-o perioadă în care criminalitatea informatică nu cruţă niciunul dintre statele membre, Comisia Europeană propune definirea unei politici comune pentru a combate acest flagel.

După cum reiese fără echivoc din titlul comunicării Comisiei, „Spre o politică generală în materie de combatere a criminalităţii informatice”, Europa caută o replică pe masura fenomenului, care a căpătat o amploare mondială. Această nouă politică va mobiliza organele de aplicare a legii, precum şi sectorul privat, şi va veni în completarea măsurilor luate la nivel naţional şi internaţional şi va avea ca obiectiv: ameliorarea şi facilitarea coordonării şi a cooperării dintre unităţile de combatere a criminalităţii informatice, celelalte autoritaţi competente şi experţii Uniunii Europene, elaborarea unui cadru politic coerent la nivel european şi sensibilizarea publicului în legătură cu costurile şi pericolele criminalităţii informatice.
Pe masură ce mediile electronice devin accesibile unui public tot mai larg, criminalitatea informatică se dezvoltă şi se diversifica vertiginos, depăşind cu mult cadrul tradiţional al fraudei sau falsificării. În acest context, instituirea unei strategii la scară europeană nu mai este un simplu deziderat, ci a devenit o necesitate imperioasă. 
Traficul de persoane

Traficul de fiinţe umane a căpătat o dinamică şi o amploare ingrijoratoare. Conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, numărul persoanelor traficate anual se ridica la circa 2,5 milioane, majoritatea fiind femei şi copii. Circa 500.000 dintre ei sunt din Europa. Deşi profitul traficanţilor de carne vie este de miliarde, UE alocă circa zece milioane de euro anual pentru lupta cu flagelul.
Traficul de fiinţe umane a ajuns sa fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, situată, în funcţie de venituri, pe al treilea loc in lume, precedat doar de traficul de arme si cel de droguri. Potrivit datelor United Nations Office on Drugs and Crime, traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit de circa 8 miliarde de dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Alte date, de data aceasta ale EUROPOL, arata ca traficanţii de fiinţe umane se aleg anual cu un profit ilicit cuprins intre 6 si 9 miliarde USD.
Identificarea este o problemă în intreaga lume. Studiile arată ca peste 70% din victimele traficului uman nu sunt identificate si nu beneficiază de asistentă calificată. Motivele sunt legate de faptul ca de obicei victimele nu cunosc limba ţării de destinaţie şi nu pot comunica, sunt in general sechestrate sau ţinute sub strictă observaţie şi nu pot intra in contact cu autorităţile.
Traficul de fiinţe umane este una dintre cele mai profitabile activităţi de criminalitate organizată din UE, potrivit Europol. Este o crimă gravă dar şi un abuz faţă de drepturile omului, de multe ori săvârşit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii.
În mai 2007, Comisia Europeană a înfiinţat programul Daphne III, având ca scop combaterea tuturor formelor de violenţă împotriva copiilor, tinerilor şi femeilor, dar şi protejarea victimelor şi grupurilor de risc. Programul sprijină reţele transnaţionale de organizaţii non-profit, cele mai multe fiind ONG-uri. Bugetul alocat programului este de 50 de milioane de euro pentru o perioadă de 5 ani.În ultimii ani, s-a inregistrat o creştere a ponderii traficului pentru munca forţată. 32 % din numărul persoanelor traficate sunt folosite ca muncitori neplătiţi şi ilegali la lucrările agricole, în întreprinderi cu condiţii grele de muncă sau ca servitori în diverse familii. 
Ponderea muncii forţate efectuată de femei continuă să crească semnificativ, ajungând până la 56,6%. Organizaţia Naţionala pentru Migraţie şi Comisia Europeană estimează că un numar de 12.000 pana la 36.000 de persoane sub 18 ani sunt traficaţi anual în Europa în diverse scopuri, inclusiv pentru a fi puşi la muncă forţată, munci casnice, munci agricole, cerşit şi furat.  
Comisia Europeană va juca rolul de facilitator în crearea unei reţele care să cuprindă toate parţile interesate şi instituţiile implicate într-o strategie de prevenire. În primul rând, această reţea va conţine, serviciile de inspectie în domeniul muncii, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale. Richard Danziger, şeful luptei anti-trafic din Organizaţia Mondială pentru Migraţie, a spus:„Planul de acţiune al UE identifică în mod corect nevoia de a coopera cu ţările în ceea ce priveşte protecţia şi chestiunile judiciare. Ţările-sursă mai indepărtate decât vecinătatea UE nu ar trebui uitate şi toate victimele traficului, indiferent de origine, ar trebui să se bucure de protecţie egală şi standarde de asistenţă. Inclusiv cetaţenii UE traficaţi în interiorul Uniunii, care, în mod paradoxal, sunt adesea excluşi de la programele de asistenţă, din cauza statutului ţării lor de origine”. 


Efectele crimei organizate asupra economiei unui stat pot fi devastatoare, acolo unde aceasta mişcă sume de bani mai mari decât bugetele unor ţări, având efecte negative asupra inflaţiei şi a flucturaţiei monedei naţionale, având un puternic impact politic.
Conferinţa asupra crimei organizate de la Neapole din 1994 , propune pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor identificarea problemelor şi pericolelor prin examinarea legislaţiei naţionale şi evaluarea eficienţei ei, evidenţierea şi caracterizarea situaţiilor social-juridice şi criminologice principale proprii cazurilor, urmărirea tendinţelor criminalităţii organizate şi fundamentarea clasificării tipurilor ei principale la nivel naţional şi transnaţional , studierea, analizarea şi sintetizarea practicii de combatere a criminalităţii organizate şi cooperarea internaţională.