Mediera conflictelor familiale si penale - Studiu de Caz

Familie 4 persoane: tatăl I. 47 de ani, mama E. 45 de ani, casatoriţi de 24 de ani, doi copii, fete: 21 de ani , respectiv 17 ani.


Particularităţi psihosociale

I.provine din mediul rural, are ca studii liceul, a încercat să dea examenul de admitere la Hidrologie, dar din cauză că nu a luat de prima dată s-a descurajat şi a renunţat la idee, pentru că nu a avut pe nimeni să îl încurajeze la momentul potrivit. Deşi işi doreşte ca fetele lui să meargă mai departe cu studiile, lipsa de încurajare de care a suferit îl pune în dificultatea de a le îndruma. Are probleme cu alcoolul încă din liceu, după cum chiar el povesteşte, acesta ajutându-l în problemele cu timiditatea. Deşi i-a plăcut foarte mult socializarea, spune că nu avut un partener pe măsură în persoana soţiei, aceasta fiind o fire mai retrasă şi neamatoare de interrelaţionări. Povesteşte despre el că „egoismul şi slăbiciunea” l-au făcut să renunţe la locul de muncă şi să nu îi mai pese de familie, creând probleme personelor de lângă el şi propriei sale persoane.

E. provine din mediul rural, are ca studii 10 clase şi lucrează în industria textilă. Dedicată foarte mult creşterii copiilor şi casei, şi-a asumat foarte multe responsabilităţi, chiar dacă nu sunt atribuirile sale, pentru a nu se face de „ruşine”. Consideră că a suferit toată viaţa din cauza nepăsării soţului şi îl învinovăţeşte de toate lucurile rele care i s-au întâmplat. A vrut sa intenteze divorţ de două ori, însă frica de a nu crea mai multe probleme şi că va fi o lovitură mult prea greu de suportat au făcut-o să se răzgândească.



Starea de conflict

Consumul excesiv de alcool l-a adus pe I. într-o stare de frustrare şi stres, accentuată de criza vârstei prin care trece, conştientizarea acută a trecerii timpului şi evaluarea gradului în care expectanţele şi visele legate de cursul existenţei au fost împlinite, conflictul de generaţii cu copii şi conflictul cu soţia din cauza neasumării rolului de soţ şi tată. „Puteam să fac atât de multe, dar m-am lăsat pradă egoismului şi alcoolului. Nu am nimic de reproşat nimănui, ştiu că am făcut mult rău, dar am nevoie de ajutor să trec peste asta”, mărturiseşte el.
Grija acordată părinţilor bolnavi (tatăl este imobilizat la pat) şi conştientizarea acută a trecerii timpului îi provoaca E. stări de depresie, anxietate, insomnii , irascibilitate şi labilitate emoţională, accentuate şi de conflictul de generaţii cu mezina şi lipsa de suport emoţional din partea soţului.
Dorm în camere separate şi nu vorbesc foarte mult, doar în situaţii în care nu au încotro sau pentru a salva aparenţele faţă de rude şi prieteni.


Posibilă rezolvare

În relaţia cu copiii se recomandă redefinirea rolului de părinte prin acceptarea copiilor aşa cum sunt ei şi nu cum şi-ar fi dorit părinţii să fie şi încurajarea acestora în câştigarea autonomiei emoţionale şi financiare şi orientarea spre propria persoană.
Conflictul de generaţii în care se află cu cei doi copii să îi determine să comunice pentru a găsi o posibilă mediere, având în vedere acuzaţia E. ca lui I. „nu i-a păsat de copii”, şi hotărârea lui I. să îşi îndrepte greşelile.
Se recomandă găsirea unor activităţi comune care să-i pună pe ambii soţi în situaţia de a fi nevoiţi să comunice, începând cu activităţi simple, de la privitul la televizor până la ieşirea în natură şi soluţionarea problemelor prin consultarea partenerului şi împărţirea responsabilităţilor .
De asemenea, un grad mai mare de toleranţă din partea ambilor soţi şi înţelegere în ceea ce priveşte slăbiciunile fiecăruia.


Bibliografie

Bonchiş, Elena şi Secui, Monica (coord), „Psihologia vârstelor”, Ed. Universităţii din Oradea, 2004.
Mitrofan, Iolanda, „Terapii de Familie”, Colecţia Alma Mater, Ed. SPER, Bucureşti, 2001.
Mitrofan, Iolanda, „Cuplul conjugal – armonie şi dizarmonie”, Ed, Ştiinţifică, Bucureşti, !989.